Adolescența la persoanele cu autism: Un ghid pentru părinți

Adolescența este o perioadă crucială de schimbare, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, și poate fi deosebit de dificilă pentru persoanele cu autism și familiile acestora. La Linden Clinics, am îndrumat multe familii prin această perioadă, iar experiența noastră ne-a oferit informații cheie despre modul în care părinții își pot sprijini cel mai bine copiii în timpul adolescenței. Bazându-ne pe cercetările existente, oferim sfaturi și strategii practice pentru a ajuta părinții să navigheze în această fază complexă, promovând în același timp independența, stima de sine și bunăstarea emoțională a adolescenților lor autiști în timpul pubertății.

Înțelegerea adolescenței la persoanele cu autism

The Impact of Puberty on Adolescents with Autism: Debutul pubertății aduce schimbări fizice semnificative, iar pentru adolescenții cu autism, această perioadă poate fi deosebit de confuză și stresantă. Potrivit lui Nichols et al. (2009), schimbările hormonale ale pubertății exacerbează adesea provocările existente legate de autism, cum ar fi sensibilitățile senzoriale, dificultățile de reglare emoțională și anxietatea. Ajutarea adolescenților să înțeleagă aceste schimbări într-un mod clar și direct este esențială pentru minimizarea anxietății și promovarea acceptării de sine.

La Linden Clinics, am descoperit că utilizarea de suporturi vizuale, cum ar fi grafice sau diagrame, și crearea unui spațiu sigur pentru conversații deschise despre schimbările corporale, pot ajuta adolescenții cu autism să înțeleagă mai bine și să facă față pubertății.

Dezvoltarea emoțională și socială: În timpul adolescenței, adolescenții neurotipici devin adesea mai concentrați asupra interacțiunilor sociale și a relațiilor cu colegii, dar pentru cei cu autism, aceste domenii pot fi deosebit de dificile. După cum notează Smith et al. (2014), dificultățile în comunicarea și înțelegerea socială pot face ca adolescenții autiști să se simtă izolați sau neînțeleși de colegii lor. Părinții joacă un rol vital în a-și ajuta adolescenții să își dezvolte abilitățile sociale și să navigheze în relațiile cu colegii.

Recomandăm părinților să își încurajeze adolescenții să se implice în activități sociale structurate, cum ar fi cluburi sau grupuri centrate pe interesele lor, unde așteptările sociale sunt mai clare și mai previzibile. Aceste medii oferă oportunități de exersare a abilităților sociale într-un cadru cu presiune scăzută, ceea ce poate fi benefic pentru adolescenții autiști.

Sprijinirea autonomiei și a independenței

Promovarea autonomiei: Adolescența este, de asemenea, o perioadă în care adolescenții încep să își afirme independența, iar pentru persoanele cu autism, dezvoltarea abilităților de autoadvocare este esențială. Potrivit Van Hees et al. (2015), învățarea adolescenților cum să își exprime nevoile și preferințele, atât la școală, cât și în medii sociale, este esențială pentru construirea încrederii și autonomiei. Acest lucru poate include ajutarea lor să identifice momentul în care se simt copleșiți sau au nevoie de o pauză și încurajarea lor de a comunica acest lucru profesorilor sau colegilor.

La Linden Clinics, încurajăm părinții să își implice adolescenții în procesele decizionale, cum ar fi stabilirea rutinei zilnice sau alegerea activităților extracurriculare. Oferindu-le adolescenților o voce în aceste decizii, părinții îi pot ajuta să dobândească încredere și un sentiment de proprietate asupra vieții lor.

Dezvoltarea abilităților de viață: Dezvoltarea abilităților de viață, cum ar fi gestionarea igienei personale, gestionarea timpului și sarcinile casnice de bază, este esențială pentru promovarea independenței în adolescență. Potrivit lui Myles și Adreon (2001), împărțirea sarcinilor complexe în pași mai mici, ușor de gestionat, poate ajuta persoanele cu autism să înțeleagă și să stăpânească mai bine aceste abilități. Programele vizuale și listele de verificare pot fi, de asemenea, instrumente utile pentru promovarea consecvenței și pentru a-i ajuta pe adolescenți să își respecte responsabilitățile.

Mulți părinți ne-au spus că implicarea adolescenților lor în sarcini zilnice, cum ar fi gătitul sau întocmirea bugetului, a fost o modalitate eficientă de a dezvolta treptat aceste abilități de viață, sporindu-le în același timp încrederea și sentimentul de realizare.

Gestionarea schimbărilor emoționale și comportamentale

Confruntarea cu anxietatea și stresul: Adolescența aduce adesea anxietate și stres sporite, care pot fi mai pronunțate la persoanele cu autism. Un studiu realizat de Mazurek et al. (2013) subliniază faptul că tulburările de anxietate sunt frecvente în rândul adolescenților cu autism, în special în situații sociale sau atunci când se confruntă cu medii necunoscute. Ajutarea adolescenților să dezvolte strategii de coping, cum ar fi tehnicile de mindfulness sau exercițiile de respirație profundă, poate fi eficientă în reducerea anxietății.

Recomandăm părinților să mențină linii deschise de comunicare cu adolescenții lor cu privire la emoțiile și factorii de stres, creând un mediu de susținere în care aceștia să se simtă confortabil discutând despre sentimentele lor. Solicitarea de sprijin profesional, cum ar fi consilierea sau terapia, poate fi, de asemenea, benefică pentru gestionarea anxietății în timpul adolescenței.

Abordarea provocărilor comportamentale: În timpul adolescenței, unele persoane cu autism pot prezenta provocări comportamentale noi sau intensificate, cum ar fi agresivitatea crescută sau căderile de tensiune, care pot fi declanșate de schimbările emoționale și fizice pe care le experimentează. Potrivit lui Lecavalier (2006), aceste comportamente sunt adesea o formă de comunicare, semnalând că individul este copleșit sau se luptă să facă față schimbărilor.

Părinții pot ajuta prin identificarea potențialilor factori declanșatori și prin crearea de strategii pentru reducerea stresului, cum ar fi oferirea unui spațiu liniștit în care adolescentul să se poată retrage atunci când se simte copleșit. Terapia comportamentală poate fi, de asemenea, eficientă în a-i ajuta pe adolescenți să învețe modalități mai sănătoase de a-și gestiona emoțiile și de a reduce comportamentele provocatoare.

Importanța unei rețele de sprijin

Colaborarea cu școlile și furnizorii de asistență medicală: Este esențial ca părinții să colaboreze îndeaproape cu școala și furnizorii de asistență medicală ai adolescentului lor în timpul adolescenței. Potrivit lui Hendricks și Wehman (2009), crearea unui plan educațional individualizat (IEP) care să răspundă nevoilor unice ale adolescenților cu autism este esențială pentru asigurarea succesului lor școlar și a bunăstării emoționale. Comunicarea regulată între părinți, profesori și furnizorii de servicii medicale asigură că toată lumea este pe aceeași lungime de undă și poate ajusta strategiile în funcție de necesități.

Am văzut multe familii care au beneficiat de servicii de sprijin suplimentare, cum ar fi terapia ocupațională sau formarea abilităților sociale, care le pot oferi adolescenților instrumentele de care au nevoie pentru a traversa adolescența cu mai mult succes.

Conectarea cu sprijinul colegilor: Construirea unei rețele de sprijin a altor familii care trec prin experiențe similare poate oferi atât sfaturi practice, cât și sprijin emoțional. Potrivit lui Mandell și Salzer (2007), părinții copiilor cu autism găsesc adesea confort în conectarea cu alte persoane care înțeleg provocările unice cu care se confruntă. Grupurile de sprijin, fie în persoană, fie online, oferă un spațiu sigur pentru ca părinții să își împărtășească experiențele și strategiile, promovând un sentiment de comunitate și înțelegere comună.

Concluzie

Adolescența poate fi o perioadă provocatoare pentru persoanele cu autism și familiile acestora, dar, cu strategiile și sprijinul potrivite, poate fi și o perioadă de creștere și independență. Concentrându-se pe sprijinul emoțional, dezvoltarea abilităților de viață și crearea unei rețele puternice de sprijin, părinții își pot ajuta adolescenții autiști să parcurgă cu succes această etapă de tranziție. La Linden Clinics, am învățat că drumul fiecărui adolescent este unic, iar cu răbdare și înțelegere, părinții pot oferi îndrumarea de care adolescenții lor au nevoie pentru a se dezvolta.

Referințe

Hendricks, D. R., Wehman, P. (2009). Tranziția de la școală la vârsta adultă pentru tinerii cu tulburări din spectrul autist: Revizuire și recomandări. Focus on Autism and Other Developmental Disabilities, 24(2), 77-88.

Lecavalier, L. (2006). Probleme comportamentale și emoționale la tinerii cu tulburări pervazive de dezvoltare: Prevalența relativă, efectele caracteristicilor subiectului și clasificarea empirică. Journal of Autism and Developmental Disorders, 36(8), 1101-1114.

Mandell, D. S., Salzer, M. S. (2007). Cine se alătură grupurilor de sprijin în rândul părinților de copii cu autism? Autism, 11(2), 111-122.

Mazurek, M. O., Kanne, S. M., Wodka, E. L. (2013). Agresiunea fizică la copiii și adolescenții cu tulburări din spectrul autist. Research in Autism Spectrum Disorders, 7(3), 455-465.

Myles, B. S., Adreon, D. (2001). Sindromul Asperger și adolescența: Soluții practice pentru succesul școlar. Autism Asperger Publishing Company.

Nichols, S., Moravcik, G. M., Tetenbaum, S. P. (2009). Fetele care cresc pe spectrul autismului: Ce ar trebui să știe părinții și profesioniștii despre anii de preadolescență și adolescență. Jessica Kingsley Publishers.

Smith, L. E., Maenner, M. J., Seltzer, M. M. (2014). Traiectorii de dezvoltare la adolescenți și adulți cu autism: Cazul abilităților de viață zilnică. Journal of the American Academy of Child Adolescent Psychiatry, 53(5), 466-474.

Van Hees, V., Moyson, T., Roeyers, H. (2015). Experiențele în învățământul superior ale studenților cu tulburări din spectrul autist: Provocări, beneficii și nevoi de sprijin. Journal of Autism and Developmental Disorders, 45(6), 1673-1688.