De ce sindromul Asperger a fost reclasificat în cadrul spectrului autist: Înțelegerea evoluției diagnosticului

Sindromul Asperger, considerat cândva o tulburare de dezvoltare distinctă, a fost reclasificat ca făcând parte din tulburarea din spectrul autist (TSA). Această schimbare a stârnit discuții și confuzie, în special pentru cei care au fost diagnosticați cu sindromul Asperger înainte de această schimbare. Pentru a înțelege mai bine de ce a avut loc această reclasificare, este esențial să explorăm contextul istoric, motivele schimbării și modul în care procesul de diagnosticare a evoluat în cadrul înțelegerii mai largi a autismului.

Ce este sindromul Asperger față de autism?

Sindromul Asperger a fost identificat pentru prima dată de pediatrul austriac Dr. Hans Asperger în anii 1940. Persoanele cu sindromul Asperger prezintă de obicei dificultăți în interacțiunea socială, interese limitate și comportamente repetitive, dar au adesea o inteligență medie sau peste medie și nu prezintă întârzieri semnificative în dezvoltarea limbajului. Timp de mulți ani, acest lucru a făcut ca Asperger să fie considerată o formă “mai blândă” de autism.

În Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM-IV), publicat în 1994, sindromul Asperger a fost clasificat ca o tulburare separată în cadrul categoriei largi a tulburărilor pervazive de dezvoltare. Cu toate acestea, odată cu intensificarea cercetărilor și cu o înțelegere mai profundă a autismului, această clasificare a început să fie pusă sub semnul întrebării, deoarece asemănările dintre sindromul Asperger și alte forme de autism au devenit mai evidente.
Translated with www.DeepL.com/Translator (free version)

De ce sindromul Asperger a fost reclasificat sub autism?

Reclasificarea sindromului Asperger în cadrul spectrului mai larg al autismului a fost determinată în mare măsură de doi factori principali:

Lipsa unei distincții clare: În timp, cercetătorii și clinicienii și-au dat seama că diferențele dintre sindromul Asperger și autism nu sunt atât de clare pe cât se credea odată. Persoanele cu sindromul Asperger prezintă adesea aceleași simptome de bază ale autismului, în special în domeniul comunicării sociale și al comportamentului. Singura diferență majoră a fost absența întârzierii limbajului la persoanele cu Asperger. Cu toate acestea, variabilitatea în prezentarea simptomelor autismului a sugerat că aceste afecțiuni fac parte dintr-un continuum, mai degrabă decât din tulburări separate.

O abordare spectrală a autismului: Termenul “spectru” reflectă gama largă de simptome, abilități și provocări pe care le pot experimenta persoanele cu autism. Prin adoptarea acestei abordări, psihiatria a încercat să surprindă mai bine diversitatea experiențelor din cadrul autismului. Unele persoane cu autism pot avea dificultăți grave de comunicare, în timp ce altele, inclusiv cele diagnosticate anterior cu Asperger, pot avea capacități funcționale ridicate, dar se confruntă totuși cu provocări sociale semnificative. Modelul spectrului permite această variabilitate fără a separa artificial persoanele pe baza unor criterii de diagnostic înguste.

Cum s-a schimbat procesul de diagnosticare pentru autism?

În 2013, DSM-5 (a cincea ediție a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale) a introdus schimbări semnificative în clasificarea tulburărilor legate de autism. Una dintre cele mai notabile modificări a fost eliminarea sindromului Asperger ca diagnostic distinct. În schimb, sindromul Asperger a fost încorporat în diagnosticul unic de tulburare a spectrului autist (TSA). Această decizie a fost luată pentru a crea o categorie de diagnostic mai precisă și mai cuprinzătoare, care să reflecte mai bine complexitatea autismului.

În prezent, persoanele sunt diagnosticate cu tulburare de spectru autist pe baza severității simptomelor lor și a nivelului nevoilor de sprijin în două domenii principale:

1. Comunicarea socială
2. Comportamente restrânse și repetitive

Clinicienii folosesc aceste criterii pentru a determina unde se încadrează o persoană în spectrul autismului, luând în considerare factori precum nivelul de independență, abilitățile cognitive și abilitățile de comunicare funcțională.

Care sunt implicațiile Reclasificării sindromului Asperger în cadrul autismului?

Pentru cei care au fost diagnosticați anterior cu sindromul Asperger, este posibil ca reclasificarea în autism să fi provocat unele incertitudini. Cu toate acestea, este important să rețineți că trăsăturile de bază și provocările asociate cu sindromul Asperger rămân aceleași. Principala diferență este modul în care aceste trăsături sunt acum clasificate în cadrul spectrului mai larg al autismului.

Trecerea la un model de spectru al autismului contribuie la asigurarea faptului că persoanele primesc sprijin și intervenții adecvate în funcție de nevoile lor specifice, mai degrabă decât să fie limitate de o etichetă arbitrară. Aceasta reflectă, de asemenea, înțelegerea faptului că autismul este o afecțiune extrem de individualizată care se manifestă diferit la fiecare persoană.

Concluzie: O înțelegere mai cuprinzătoare a autismului

Reclasificarea sindromului Asperger în cadrul tulburărilor din spectrul autist reprezintă o înțelegere mai largă și mai cuprinzătoare a afecțiunilor de neurodezvoltare precum autismul. Privind autismul ca pe un spectru, clinicienii și cercetătorii pot aborda mai bine experiențele diverse ale indivizilor, oferindu-le un sprijin personalizat, în loc să-i limiteze la categorii de diagnostic rigide.

În timp ce eliminarea sindromului Asperger ca diagnostic separat ar fi putut ridica întrebări, obiectivul de bază este de a oferi diagnostice mai precise și mai flexibile care să cuprindă întreaga gamă de provocări și puncte forte pe care le pot experimenta persoanele cu autism.

Pe măsură ce cercetările în domeniul autismului continuă, abordarea spectrului va evolua probabil și mai mult, oferind și mai multe informații despre modul în care îi înțelegem și îi sprijinim pe cei care trăiesc cu autism în toate formele sale.

Referințe

Asociația Americană de Psihiatrie. (2013). Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (ed. a 5-a) (DSM-5). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.

Aceasta este sursa principală care subliniază reclasificarea sindromului Asperger în tulburarea spectrului autist.

Organizația Mondială a Sănătății. (2019). Clasificarea internațională a bolilor (ed. a 11-a) (ICD-11). Geneva: OMS.

ICD-11 se aliniază, de asemenea, cu DSM-5 în clasificarea sindromului Asperger în cadrul tulburării din spectrul autist.

Baron-Cohen, S. (2000). Sindromul Asperger este văzut în mod necesar ca o formă mai blândă de autism? The Lancet, 355(9201), 1046-1047.

Acest articol discută variabilitatea în cadrul spectrului autismului și contestă percepția sindromului Asperger ca o formă mai ușoară de autism.

Happé, F. (2011). Criterii, categorii și continuități: Autismul și tulburările conexe în DSM-5. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 50(6), 540-542.

Explorează raționamentul din spatele trecerii la un model de spectru în DSM-5, discutând avantajele și provocările acestuia.

Lord, C., et al. (2018). Tulburarea de spectru autist. The Lancet, 392(10146), 508-520.

Această recenzie oferă o prezentare cuprinzătoare a tulburării de spectru autist, a istoriei, diagnosticului și tratamentului acesteia.

Wing, L., & Gould, J. (1979). Deficiențe severe ale interacțiunii sociale și anomalii asociate la copii: Epidemiologie și clasificare. Journal of Autism and Developmental Disorders, 9(1), 11-29.

Acest studiu de referință a introdus conceptul de spectru al autismului, punând bazele viitoarelor schimbări de clasificare.